Din seria ce nu găsim in căminul C1, Tîrguşor:

se presupune că un singur aspirator rudimentar ar trebui să fie de ajuns pentru un singur cămin. asta în fericitul caz în care butoiaşul vişiniu funcţionează. în caz contrar (şi asta văd că se întîmplă cam des, deh e suprasolicitat săracu şi ieşit demuuult din garanţie), portarul stafidit îţi rînjeşte ştirb pe sub mustaţă arătîndu-ţi noul model de aspirator – o mătură cu coada ruptă şi făraş crăpat.
Mda, mersi, am şi eu în cameră un “set” mult mai bun, aproape nou, dar totuşi mi-ar trebui aspirator.

Fără întenţii malefice, caut un aspirator de împrumut de la căminul vecin. Scot aburi pe gură, nu de draci ci de frig, şi îmi ingheaţă picioarele în papucii albaştri de cauciuc pînă fac eu cei 20 de paşi spre C2. Milostenie doar cu aprobare de la administrator – aspiratorul (tot unul singur şi aici) e un bun prea de preţ ca să fie împrumutat la străinii din C1.

Zîna curăţeniei îmi dă din aripi pe la tîmple şi mă împinge direct în biroul administratorei.
“Nu există să nu meargă aspiratorul” (dăhhh), “portarul să vadă, să vorbească cu electricianul să-l repare!” (şi eu în timpul ăsta ce?). “Trimite-l pe portar la mine!”.

Oups! Nu era asta intenţia mea. Eu, în dimineaţa asta friguroasă, vroiam doar să dau cu aspiratorul, de asta m-am şi trezit devreme, să nu umblu apoi cîteva ore prin cămin pîndind huruitul inconfundabil.

Rezultatul: covorul încă e plin de scame iar eu probabil voi fi nevoită să mă legitimez la fiecare întîlnire cu domnul amabil cu mustaţă gri.



No Responses Yet to “Aspiraţii lipsă”  

  1. No Comments Yet

Leave a Reply