La (răs)cruce de drum

26Oct09

Românii sînt stăpînii atipicului, care parcă la sate se manifestă mai abitir. Doar noi putem pune cruce unui lucru înainte de născare…

Din seria şoselei dărîmate imediat după tăierea ombilicului (panglica roşie inaugurală), un alt drum naţional şi-a văzut sfîrşitul înainte de primul scîncet scîrţîit al vreunei roţi, fie ea şi de căruţă.

Mare minune mare acu vreo săptămînă-două în Dărmăneşti. Apare, după numai vreo două zile de zgîit peste gard la utilaje, vreun kilometru jumate de drum, nou nouţ, pe sensul de urcare spre baraj. Timpul parcă statea în loc, caii se mirau de clinchetul armonios al copitelor pe noul drumeag şi parcă le era ruşine să se manifeste puturos pe bitumul negru, încă aburind.

Ca un făcut, sensul ăsta îmbrăcat în colecţia de asfalt toamnă-iarnă se opreşte imediat după Biserica de piatră.
“O fi el an electoral, dar parcă prea mare avîntul cu drumul ăsta”, mai bîiguie cîte un Ion Necredinciosul iar alţii sînt siguri că “pînă la Crăciun avem drum bun pînă sus”.

Timpul încă stă în loc în aşteptarea asfaltării celuilalt sens, acoperit mai puţin de un kilometru. Şi încă stă pe loc şi sătenii cu gîturile în gard aşteaptă minunea, timp în care şoferii se chinuie să depăşească fără să “îi fure” marginea de drum înalţată.

Şi, ca la români, surpriză: drumul fusese asfaltat din greşeală… o greşeală de vreo sută de milioane de lei vechi, dacă nu mai mult aproape un miliard de lei vechi (am aflat preţul corect de la corespondentul nostru, mersi Miha ). Şi cum Primăria nu are bani să continue asfaltatul (pentru că doar ce au terminat de renovat clădirea în care secretarele cu fuste scurte pot să îşi bea la caldură cafeluţa, în birouri noi cu draperii şi termopane) drumul nenăscut e condamnat la moarte.

Acum cîteva zile l-au luat la mărunţit, ca să îşi recupereze firma minune de bitum, să-l refolosească la ăia care se îndură să dea bani pentru nişte condiţii civilizate…

Cu toate rugăciunile, nici la Biserică nu a rămas vreo bucată de drum bun.
Să vedem cui facem drum la alegeri.

P.S., pentru obiectivitate: “minunea” se petrece totusi ceva mai sus, la vreo 2-3 kilometri. Cică au făcut frumuseţe de drum asfaltat, pe ambele sensuri, cu acordul liber consimţit al tuturor părţilor implicate, de prin Sălătruc, pînă mai sus de baraj şi Coada Lacului, spre Harghita. (Voi reveni cu o relatare de la faţa locului)

Filed under: c-aşa vor ei, din surse sigure, home, pe teren   |  Leave a Comment
Tags: drum, dărmăneşti, români, sat