Prima dată

13Mai09

- şi a fost enervant şi fără rost -

Am avut ieri primul conflict cu un coleg, primul conflict în spaţiul virtual şi primul conflict de faţă cu alţii. Nu au fost trei, ci unul singur care îndeplineşte caracteristicile de mai sus.

Nu sînt genul de om căruia îi plac conflictele sau certurile dar spiritul “justiţiar” (pentru care am primit o diplomă “la vrăjeală” de la dirigintă în clasa a XII-a) nu îmi permite să stau locului şi să plec capul atunci cînd sînt acuzată pe nedrept sau cînd ştiu că am dreptate.

Şi mai tare e cînd rufele, curate, murdare, cum or fi ele, se spală în public, doar doar or auzi trecătorii ce plămîni puternici ai tu, ce tare şi mare eşti, cît eşti tu de implicat etc.

Generalizări de dragul de a mai ieşi la rampă cu ceva, cuvinte aruncate fără să conteze dacă ai sau nu dreptate, autointutularea drept purtător de cuvînt al celor mulţi şi năpăstuiţi, săracii, şi un mea culpa şters.

Aşa cum i- am spus şi colegului în cauză, nu cred că e vreo unul îndreptăţit să arunce primul cu piatra, iar dacă  o face, ar face bine să ştie să o arunce cu boltă şi mai ales să se informeze asupra direcţiei…

Filed under: c-aşa vor ei, de ce mie?, master   |  Leave a Comment